individ

română

Etimologie

Din franceză individu < latină individuum.

Pronunție

  • AFI: /in.diˈvid/


Substantiv


Declinarea substantivului
individ
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ individ indivizi
Articulat individul indivizii
Genitiv-Dativ individului indivizilor
Vocativ individule indivizilor
  1. persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins.
  2. (peior.) om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț.
  3. ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speței din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.