distinct

română

Etimologie

Din franceză distinct < latină distinctus.

Pronunție

  • AFI: /disˈtinkt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
distinct
Singular Plural
Masculin distinct distincți
Feminin distinctă distincte
Neutru distinct distincte
  1. care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit.
  2. (adesea adverbial) clar, evident, lămurit, deslușit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.