trăsătură
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /trə.səˈtu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trăsătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trăsătură | trăsături |
| Articulat | trăsătura | trăsăturile |
| Genitiv-Dativ | trăsăturii | trăsăturilor |
| Vocativ | trăsătură | trăsăturilor |
- linie caracteristică a feței unei persoane.
- aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
- aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci.
- linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.
Cuvinte compuse
Expresii
- Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.