caracteristică
română
Etimologie
Din caracteristic.
Pronunție
- AFI: /ka.rak.teˈris.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caracteristică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caracteristică | caracteristici |
| Articulat | caracteristica | caracteristicile |
| Genitiv-Dativ | caracteristicii | caracteristicilor |
| Vocativ | caracteristică | caracteristicilor |
- însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul.
- partea întreagă a unui logaritm.
- parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material.
- curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.