aspect
română
Etimologie
Din franceză aspect < latină aspectus.
Pronunție
- AFI: /as'pekt/
Substantiv
| Declinarea substantivului aspect | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aspect | aspecte |
| Articulat | aspectul | aspectele |
| Genitiv-Dativ | aspectului | aspectelor |
| Vocativ | aspectule | aspectelor |
- fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare.
- categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.