dispreț
română
Etimologie
Din italiană disprezzo.
Pronunție
- AFI: /disˈpreʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului dispreț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dispreț | disprețuri |
| Articulat | disprețul | disprețurile |
| Genitiv-Dativ | disprețului | disprețurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva.
- Ce este acest dispreț față de el?
Sinonime
- desconsiderare, desconsiderație, (înv.) defăimare
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Cu dispreț = în mod disprețuitor.
Traduceri
atitudine care denotă lipsă de considerație față de cineva sau de ceva
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.