dispreț

română

Etimologie

Din italiană disprezzo.

Pronunție

  • AFI: /disˈpreʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dispreț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dispreț disprețuri
Articulat disprețul disprețurile
Genitiv-Dativ disprețului disprețurilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva.
    Ce este acest dispreț față de el?

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.