scorn

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie scorn, scarn < franceza veche escarn. De origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /skɔː(r)n/


Verb


Conjugarea verbului
to scorn
Infinitiv to scorn
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 scorns
Trecut simplu scorned
Participiu trecut scorned
Participiu prezent scorning
  1. a disprețui; (p. ext.) a urî
  2. a batjocori, a lua în râs
  3. a respinge, a refuza
    He scorned her romantic advances.

Sinonime

  • 1: despise
  • 2: scoff
  • 3: reject


Substantiv

scorn, (nenumărabil și numărabil; pl. scorns)

  1. (nenumărabil) dispreț, desconsiderare; (p. ext.) ură
  2. (numărabil) batjocură, zeflemea

Sinonime

Cuvinte derivate

  • scornful
  • scornfully

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.