ură

Vezi și : URA, Urà, ura, ʻura, -ura, -úra

română

Etimologie

  1. Din verbul a (se) urî.
  2. Etimologie necunoscută. Confer ură.

Pronunție

  • AFI: /'u.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ură uri
Articulat ura urile
Genitiv-Dativ urii urilor
Vocativ ură, uro urilor
  1. sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva.
  2. (bot.) (Gymnadenia conopsea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

  • ură de moarte

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.