ură
| Vezi și : URA, Urà, ura, ʻura, -ura, -úra |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'u.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ură | uri |
| Articulat | ura | urile |
| Genitiv-Dativ | urii | urilor |
| Vocativ | ură, uro | urilor |
- sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva.
- (bot.) (Gymnadenia conopsea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.
Sinonime
- 1: dușmănie, ostilitate
- 2: (bot.) palma-pământului
Antonime
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
- ură de moarte
Vezi și
Traduceri
atitudine dușmănoasă; ostilitate
|
|
plantă; floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.