iubire
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /juˈbi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului iubire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iubire | iubiri |
| Articulat | iubirea | iubirile |
| Genitiv-Dativ | iubirii | iubirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană; relații de dragoste.
- Iubirea dintre doi tineri.
- sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
sentiment de afecțiune față de o persoană
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.