iubire

română

Etimologie

Din verbul a iubi.

Pronunție

  • AFI: /juˈbi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
iubire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iubire iubiri
Articulat iubirea iubirile
Genitiv-Dativ iubirii iubirilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană; relații de dragoste.
    Iubirea dintre doi tineri.
  2. sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.