patimă
română
Variante
Etimologie
Din neogreacă πάθημα (páthima).
Pronunție
- AFI: /ˈpa.ti.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului patimă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patimă | patimi |
| Articulat | patima | patimile |
| Genitiv-Dativ | patimii | patimilor |
| Vocativ | patimă | patimilor |
- sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; (p.ext.) pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală.
- părtinire, parțialitate; dușmănie, ură.
- (înv. și pop.) suferință fizică, caznă, chin; boală.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu patimă = pătimaș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.