chin

Vezi și : Chin, chín
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare

română

Etimologie

Din maghiară kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); confer sârbă kini, croată kina, turcă kin. Cuvânt împrumutat din sec. XV sau înainte.

După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din turcă kin („ură”).

Pronunție

  • AFI: /kin/


Substantiv


Declinarea substantivului
chin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chin chinuri
Articulat chinul chinurile
Genitiv-Dativ chinului chinurilor
Vocativ chinule chinurilor
  1. suferință fizică sau morală intensă.
    A îndura multe chinuri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche ċinn < proto-germanică *kinnuz.

Pronunție

  • AFI: /tʃɪn/


Substantiv

chin, pl. chins

  1. (anat.) bărbie
    You have something on your chin.
  2. (argou, SUA) convorbire
  3. (argou, Anglia) neadevăr, falsitate

Sinonime

Cuvinte derivate

  • chinstrap

Cuvinte compuse

  • chin music
  • chin-up
  • double chin

Expresii

  • chin up


Verb


Conjugarea verbului
to chin
Infinitiv to chin
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 chins
Trecut simplu chinned
Participiu trecut chinned
Participiu prezent chinning
  1. (argou) a conversa, a vorbi, a flecări
  2. (sport) a efectua o tracțiune
  3. (în Anglia) a lovi pe cineva peste bărbie

Sinonime

  • 1: gab

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.