pasiune

română

Etimologie

Din franceză passion < latină passio, passionis, germană Passion.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pasiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pasiune pasiuni
Articulat pasiunea pasiunile
Genitiv-Dativ pasiunii pasiunilor
Vocativ pasiune pasiunilor
  1. stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor.
  2. înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.
  3. dorință, aspirație.
  4. dragoste puternică față de o persoană (de sex opus).
  5. tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare excesivă și obsedantă pentru satisfacerea unor dorințe (reprobabile); patimă, viciu.
  6. (concr.) ceea ce constituie obiectul unei pasiuni.
  7. gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparținând acestui gen.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.