tendință

română

Etimologie

Din franceză tendance.

Pronunție

  • AFI: /tenˈdin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tendință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tendință tendințe
Articulat tendința tendințele
Genitiv-Dativ tendinței tendințelor
Vocativ tendință tendințelor
  1. dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat.
  2. orientare comună a unei categorii de persoane; direcție.
  3. evoluție a cuiva într-un anumit sens.
  4. forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.