forță

Etimologie

Din franceză force, italiană forza.

Pronunție

• AFI: /ˈfor.ʦə/

Substantiv

1. capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie.
2. tărie, putere.
3. energie (morală).
4. aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva.
5. persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate.
6. (de obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) totalitatea unităților militare ale unui stat; armată.
7. energie existentă în natură.
8. (fiz.) acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; (spec.) acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.
9. (fiz.; înv.) energie.
10. putere de constrângere, violență.

Anagrame

• aftor
• forat

Referințe

• DEX '98 via DEX online