militar

română

Etimologie

Din franceză militaire < latină militaris, germană Militär.

Pronunție

  • AFI: /mi.li'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
militar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ militar militari
Articulat militarul militarii
Genitiv-Dativ militarului militarilor
Vocativ militarule militarilor
  1. persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
militar
Singular Plural
Masculin militar militari
Feminin militară militare
Neutru militar militare
  1. care aparține armatei sau militarilor, privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc.
  2. realizat sau efectuat prin sau de către armată.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.