oștean

română

Etimologie

Din oaste + sufixul -ean.

Pronunție

  • AFI: /oʃˈte̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
oștean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oștean oșteni
Articulat oșteanul oștenii
Genitiv-Dativ oșteanului oștenilor
Vocativ oșteanule oștenilor
  1. (înv. și pop.) soldat, militar, ostaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.