oaste

română

Etimologie

Din latină hostis, hostem „dușman”.

Pronunție

  • AFI: /ˈo̯as.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
oaste
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oaste oști
Articulat oastea oștile
Genitiv-Dativ oștii oștilor
Vocativ oaste oștilor
  1. (înv. și pop.) armată.
  2. serviciu militar.
  3. (rar) oșteni, soldați.
  4. (fig.) mulțime.
  5. (înv.) război; luptă, bătălie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.