dușman

română

Etimologie

Din turcă düşman < persană دشمن (došman).

Pronunție

  • AFI: /duʃˈman/
  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
dușman
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dușman dușmani
Articulat dușmanul dușmanii
Genitiv-Dativ dușmanului dușmanilor
Vocativ ' '
  1. persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
    E un dușman de temut.
  2. inamic (în război).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dușman
Singular Plural
Masculin dușman dușmani
Feminin dușmană dușmane
Neutru dușman dușmane
  1. care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.