dușman
română
Etimologie
Din turcă düşman < persană دشمن (došman).
Pronunție
- AFI: /duʃˈman/
- Audiofișier
Substantiv
| Declinarea substantivului dușman | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dușman | dușmani |
| Articulat | dușmanul | dușmanii |
| Genitiv-Dativ | dușmanului | dușmanilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
- E un dușman de temut.
- inamic (în război).
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- dușmană, dușmancă
- dușmănesc
- dușmănește
- dușmăni
- dușmănie
- dușmănire
- dușmănit
- dușmănos
- îndușmăni
- îndușmănire
- îndușmănit
Traduceri
inamic
|
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului dușman | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | dușman | dușmani |
| Feminin | dușmană | dușmane |
| Neutru | dușman | dușmane |
- care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
Sinonime
Antonime
Traduceri
propriu dușmanului
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.