ennemi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche enemi, anemi, din forma mai veche inimi, inimic < latină inimīcus („dușman, inamic”).

Înrudit cu catalană enemic, italiană nemico, nimico, occitană enemic, portugheză inimigo, română inamic, inimic și spaniolă enemigo.

Pronunție

  • AFI: /ɛn.mi/
  •  Audiofișier


Substantiv

ennemi m., ennemis pl.

  1. dușman, inamic
    La folie est l'ennemie de la raison.
  2. (fig.) inamic
    Repousser l'ennemi, les ennemis.

Sinonime

  • 1-2: adversaire

Antonime

Cuvinte derivate

  • ennemie

Cuvinte apropiate

  • inimitié

Locuțiuni


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ennemi
Singular Plural
Masculin ennemi ennemis
Feminin ennemie ennemies
  1. dușman, inamic
    Des peuples ennemis, ennemis l'un de l'autre.
    Le chaud et le froid sont des qualités ennemies.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.