îndușmănit

română

Etimologie

Din a (se) îndușmăni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.duʃ.mə'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îndușmănit
Singular Plural
Masculin îndușmănit îndușmăniți
Feminin îndușmănită îndușmănite
Neutru îndușmănit îndușmănite
  1. (reg.) care nutrește dușmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.