învrăjbit

română

Etimologie

Din a învrăjbi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vrəʒ'bit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învrăjbit
Singular Plural
Masculin învrăjbit învrăjbiți
Feminin învrăjbită învrăjbite
Neutru învrăjbit învrăjbite
  1. care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mâniat, întărâtat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.