învrăjbi

română

Etimologie

Din în + vrajbă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vrəʒ'bi/


Verb


Conjugarea verbului
învrăjbi
Infinitiv a învrăjbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 învrăjbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să învrăjbească
Participiu învrăjbit
Conjugare IV
  1. (v.refl. recipr.) a intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși.
  2. (v.tranz.) a semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.