mânie

Vezi și : manie

română

Din latină populară mania, din greacă μάνια (mánia).

Declinarea substantivului mânie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânie	mânii
Articulat	mânia	mâniile
Genitiv-Dativ	mâniei	mâniilor
Vocativ	'	'

stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază.
necaz, ciudă.
(pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate.

(loc. adj.) Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil.
Într-o mânie = într-un moment de enervare, de iritare.

supărare, furie

afrikaans: woede (Afrikaans)
daneză: raseri (dansk) n.
engleză: fury (English), rage (English), wrath (English), ire (English), craze (English)
estoniană: raev (eesti)
finlandeză: raivo (suomi)
franceză: fureur (français) f., rage (français) f.
friulană: rabie (furlan) f., fote (furlan) f.
germană: Wut (Deutsch) f.
italiană: furia (italiano) f., rabbia (italiano) f.
maghiară: düh (magyar)

neerlandeză: woede (Nederlands), razernij (Nederlands)
poloneză: wściekłość (polski) f., złość (polski) f.
portugheză: fúria (português) f., raiva (português) f.
retoromană: ravgia (rumantsch) f., furia (rumantsch) f.
rusă: ярость (русский) (járost') f., бешенство (русский) (b'éšenstvo) n., неистовство (русский) (n'eístovstvo) n.
spaniolă: rabia (español) f.
suedeză: raseri (svenska) n., ursinne (svenska) n.
turcă: büyük öfke (Türkçe), gazap (Türkçe)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.