năpastă

română

Etimologie

Din slavă (veche) napastĩ.

Pronunție

  • AFI: /nə'pas.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năpastă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năpastă năpăști
Articulat năpasta năpăștile
Genitiv-Dativ năpăștii năpăștilor
Vocativ năpastă năpăștilor
  1. nenorocire mare; pacoste, calamitate.
  2. învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie.
  3. (înv.) nedreptate, prigoană, persecuție.
  4. (înv.) bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari.
  5. (reg.) prostovol.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.