trecut

română

Etimologie

Din a trece.

Pronunție

  • AFI: /tre'kut/


Substantiv


Declinarea substantivului
trecut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trecut trecute
Articulat trecutul trecutele
Genitiv-Dativ trecutului trecutelor
Vocativ trecutule trecutelor
  1. timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp.
  2. denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință.

Locuțiuni

  • (loc.adj. și adv.) Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult.
  • (loc.adv.) În trecut = altădată, odinioară.

Expresii

  • A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să știe de ceea ce a fost


Traduceri

Etimologie

Din a trece.

Pronunție

  • AFI: /tre'kut/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
trecut
Singular Plural
Masculin trecut trecuți
Feminin trecută trecute
Neutru trecut trecute
  1. care nu mai este actual; (p.ext.) de demult, vechi, dispărut.
  2. care nu mai este actual; demodat.
  3. (despre unități de timp) anterior celui prezent; precedent.
    Zilele trecute.
  4. îmbătrânit sau bătrân.
  5. (despre plante) ofilit, veștejit.
  6. (despre fructe) care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt.
  7. (despre materiale, obiecte etc.) consumat (în parte).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.