referință

română

Etimologie

Din germană Referenz, franceză référence.

Pronunție

  • AFI: /re.feˈrin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
referință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ referință referințe
Articulat referința referințele
Genitiv-Dativ referinței referințelor
Vocativ referință referințelor
  1. informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane.
  2. (p.gener.) informație, lămurire, explicație.
  3. faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.