raporta
română
Etimologie
Din franceză rapporter.
Pronunție
- AFI: /ra.por'ta/
Verb
| Conjugarea verbului raporta | |
| Infinitiv | a raporta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
raportez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să raporteze |
| Participiu | raportat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu...
- (v.refl.) a se referi, a face aluzie la ceva.
- (v.tranz.) a găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.
- (v.tranz.) a reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren.
- (v.tranz.) a prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva.
- (v.tranz.) a relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî.
- (v.tranz.) a produce venituri, a aduce beneficii.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.