scurs

Etimologie

Din verbul a (se) scurge.

Pronunție

• AFI: /skurs/

Substantiv

1. (rar) scurgere.
2. (reg.) fund găurit al unui vas mare în care se țin prune.
3. (reg.) curs (al unei ape).

Substantiv

1. (fig.; rar) scursură.

Adjectiv

1. (despre lichide) care a curs (fără întrerupere), prelingându-se, de obicei în cantități mici (până la ultima picătură).
2. (înv. și reg.; despre recipiente) din care a curs tot conținutul (lichid).
3. (despre ochi) spart și împrăștiat din orbită.
4. (rar; la m.pl.; despre ochi) plânși.
5. (rar; la m.pl.; despre ochi) obosiți.
6. (p.ext.; rar; la m.pl.; despre ochi) inexpresiv.
7. din care a fost separată partea lichidă de cea solidă prin stoarcere, strecurare, etc.
8. (reg.; despre sosuri; p.ext.; despre mâncăruri) scăzut.
9. (rar; despre terenuri acoperite cu apă) asanat.
10. (fig.; despre timp sau despre unități de timp sau; p.ext.; despre viață, existență, etc.) trecut (unul după altul).

Etimologie

Din scurge.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru scurge.

Referințe

• DEX online