picătură

română

Etimologie

Din a pica + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /pi.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
picătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picătură picături
Articulat picătura picăturile
Genitiv-Dativ picăturii picăturilor
Vocativ picătură picăturilor
  1. părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic, strop; (p.ext.) cantitate mică dintr-un lichid.
  2. (p.gener.) cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă.
  3. (la pl.) substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit
  • Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.