formă

Vezi și : forma, formá, formà, fôrma, formą, förmå

română

Etimologie

Din franceză forme < latină fōrma.

Pronunție

  • AFI: /ˈfor.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
formă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ formă forme
Articulat forma formele
Genitiv-Dativ formei formelor
Vocativ formă, formo formelor
  1. expresie exterioară determinată de un anumit conținut.
  2. aspect exterior al unui obiect.
    Formă sferică.
  3. totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea conținutului de idei al unei opere de artă.
    Formă artistică.
  4. (lingv.) latura materială a unităților de limbă.
  5. model stabilit.
    Act întocmit după toate formele.
  6. mod de conducere.
    Formă de stat.
  7. (fig.) aparență care este în contradicție cu conținutul interior.
  8. (tehn.) piesă confectionată dintr-un material dur, în care se toarnă un amestec pentru a-i da o anumită configurație.
    Formă de turnătorie.
  9. (tipogr.) pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata de a fi introdusă în mașina de tipar.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A fi în formă = a se afla în condiții fizice bune


Traduceri

Vezi și

  • pro forma

Etimologie

Din forma.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru forma.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.