formulă
română
Etimologie
Din franceză formule < latină formula.
Pronunție
- AFI: /for'mu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului formulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | formulă | formule |
| Articulat | formula | formulele |
| Genitiv-Dativ | formulei | formulelor |
| Vocativ | formulă | formulelor |
- enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare).
- frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc.
- relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt.
- expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe.
- parolă.
- mijloc, soluție.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.