sentință

română

Etimologie

Din franceză sentence < latină sententia.

Pronunție

  • AFI: /senˈtin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sentință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sentință sentințe
Articulat sentința sentințele
Genitiv-Dativ sentinței sentințelor
Vocativ sentință sentințelor
  1. hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță.
  2. hotărâre a unei comisii de arbitraj.
  3. (fig.) stigmatizare, oprobriu, blam.
  4. maximă, aforism, adagiu.
  5. deviză.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.