suret

română

Etimologie

Din turcă suret.

Pronunție

  • AFI: /su'ret/


Substantiv


Declinarea substantivului
suret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suret sureturi
Articulat suretul sureturile
Genitiv-Dativ suretului sureturilor
Vocativ suretule sureturilor
  1. (în Evul Mediu, în Țările Românești) copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.