tipar
română
Etimologie
Din slavă (veche) tiparŭ.
Pronunție
- AFI: /ti'par/
Substantiv
| Declinarea substantivului tipar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tipar | tipare |
| Articulat | tiparul | tiparele |
| Genitiv-Dativ | tiparului | tiparelor |
| Vocativ | tiparule | tiparelor |
- ansamblul operațiilor de tipărire a unui text; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text.
- model, prototip după care se confecționează sau se toarnă diferite obiecte.
- (fig.) clișeu, șablon.
- ștanță pentru baterea monedelor.
- cofraj.
- (înv.) urmă, întipărire.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare
- (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.