mică
română
Etimologie
Din franceză mica.
Pronunție
- AFI: /'mi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mică | mice |
| Articulat | mica | micele |
| Genitiv-Dativ | micei | micelor |
| Vocativ | mică | micelor |
- familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Probabil latină mica „fărâmă”.
Substantiv
| Declinarea substantivului mică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mică | mice |
| Articulat | mica | micele |
| Genitiv-Dativ | micei | micelor |
| Vocativ | mică | micelor |
Locuțiuni
- (loc.adv.) (pop.) Într-o (sau pe) mică de ceas =
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.