mineral
română
Etimologie
Din franceză minéral < latină mineralis.
Pronunție
- AFI: /mi.ne'ral/
Substantiv
| Declinarea substantivului mineral | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mineral | minerale |
| Articulat | mineralul | mineralele |
| Genitiv-Dativ | mineralului | mineralelor |
| Vocativ | mineralule | mineralelor |
- corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mineral | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mineral | minerali |
| Feminin | minerală | minerale |
| Neutru | mineral | minerale |
Sinonime
Antonime
Cuvinte compuse
- apă minerală, ape minerale, izvoare minerale
- ulei mineral
- combustibil mineral
Referințe
Vezi și
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.