mină

Etimologie

Din franceză mine.

Pronunție

• AFI: /'mi.nə/

Substantiv

1. loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile; complex de lucrări, de instalații în subteran și la suprafață, destinate exploatării, cu ajutorul puțurilor și galeriilor, a unui zăcământ de substanțe minerale utile.
2. armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ, în apă etc. și care explodează la atingere sau la comandă.
3. bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecționarea creioanelor.
4. veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme.
5. expresie a feței; fizionomie, chip, înfățișare.