puț

română

Etimologie

Din latină puteus.

Pronunție

  • AFI: /puʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
puț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puț puțuri
Articulat puțul puțurile
Genitiv-Dativ puțului puțurilor
Vocativ puțule puțurilor
  1. groapă cilindrică sau pătrată, adesea cu pereții pietruiți sau cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea cu apă potabilă; fântână.
  2. săpătură într-o mină care leagă zăcământul cu suprafața sau cu o galerie principală și care servește la extracție, la aeraj sau la pătrunderea personalului în mină.
  3. gaură săpată în pământ pentru extragerea petrolului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.