gaură

română

Etimologie

Din latină *gavula ( < cavus).

Pronunție

  • AFI: /'ga.u.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gaură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gaură găuri
Articulat gaura găurile
Genitiv-Dativ găurii găurilor
Vocativ gaură găurilor
  1. scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare
  • (pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.