spărtură

română

Etimologie

Din spart + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /spər'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
spărtură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spărtură spărturi
Articulat spărtura spărturile
Genitiv-Dativ spărturii spărturilor
Vocativ spărtură spărturilor
  1. crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere.
  2. ciob, așchie (produse prin spargere).
  3. (fig.) dezbinare, disensiune, ruptură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.