ciob

română

Etimologie

Din turcă çöp.

Pronunție

  • AFI: /ʧob/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciob
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciob cioburi
Articulat ciobul cioburile
Genitiv-Dativ ciobului cioburilor
Vocativ ciobule cioburilor
  1. bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.