lut

română

Etimologie

Din latină lutum.

Pronunție

  • AFI: /lut/


Substantiv


Declinarea substantivului
lut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lut luturi
Articulat lutul luturile
Genitiv-Dativ lutului luturilor
Vocativ lutule luturilor
  1. rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă.
  2. pământ.
  3. (fig.) cadavru.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.