rocă

română

Etimologie

Din italiană rocca Confer franceză roc.

Pronunție

  • AFI: /'ro.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rocă roci
Articulat roca rocile
Genitiv-Dativ rocii rocilor
Vocativ rocă rocilor
  1. agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.