uniformă

română

Etimologie

Din uniform.

Pronunție

  • AFI: /u.ni'for.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
uniformă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ uniformă uniforme
Articulat uniforma uniformele
Genitiv-Dativ uniformei uniformelor
Vocativ uniformo uniformelor
  1. îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.