alcătui
română
Etimologie
Din maghiară alkotni.
Pronunție
- AFI: /al.kə.tuˈi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) alcătui | |
| Infinitiv | a (se) alcătui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) alcătuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) alcătuiască |
| Participiu | alcătuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe.
- (v.refl.) a lua ființă, a se forma.
- a forma împreună; a constitui.
- (v.refl.) a fi format, a consta din...
- a strânge, a aduna; a aranja.
- (v.refl.) (reg.) a cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi.
Sinonime
Cuvinte derivate
- alcătuială
- alcătuință
- alcătuitor
Traduceri
a crea
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.