învoi

Etimologie

Din în + voie.

Pronunție

• AFI: /ɨn.voˈi/

Verb

1. (v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva.
2. (v.refl.) (pop.) a se angaja, a se tocmi.
3. (v.refl.) a se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva.
4. (v.refl. recipr.) (pop.) a trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca.
5. (v.tranz.) a acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui.
6. (v.tranz.) a permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc.

Referințe

• DEX '98 via DEX online