învoire
română
Etimologie
Din a învoi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vo'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învoire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învoire | învoiri |
| Articulat | învoirea | învoirile |
| Genitiv-Dativ | învoirii | învoirilor |
| Vocativ | învoire | învoirilor |
- acțiunea de a (se) învoi și rezultatul ei.
- permisie acordată cuiva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.