acord
| Vezi și : acòrd |
română
Etimologie
Din franceză accord, confer italiană accordo.
Pronunție
- AFI: /a'kord/
Substantiv
| Declinarea substantivului acord | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acord | acorduri |
| Articulat | acordul | acordurile |
| Genitiv-Dativ | acordului | acordurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- înțelegere, învoială, convenție etc. între două sau mai multe părți în vederea încheierii, modificării sau desființării unui act juridic.
- (concr.) sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord.
- (lingv.) expresie gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, număr, gen sau caz a) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice.
- (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie.
- (muz.) sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie.
Sinonime
- 1: concordanță, încuviințare, înțelegere, învoială
- 4: (fiz.) sintonie
- 5: (muz.) armonie, consonanță, unisonanță
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
- acord-cadru
- acord progresiv
- muncă în acord
- plată în acord
Expresii
- A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba
- A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeași părere (cu cineva)
- De acord! = bine! ne-am înțeles!
- (pleonastic) De comun acord = în perfectă înțelegere
Traduceri
înțelegere, consimțământ la ceva
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.