învoială

română

Etimologie

Din a învoi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vo'ja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
învoială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învoială învoieli
Articulat învoiala învoielile
Genitiv-Dativ învoielii învoielilor
Vocativ învoială învoielilor
  1. înțelegere, convenție, aranjament, acord.
  2. târg, tocmeală; (p.ext.) angajare.
  3. permisie, îngăduire.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.