aranjament
română
Etimologie
Din franceză arrangement.
Pronunție
- AFI: /a.ran.ʒa'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului aranjament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aranjament | aranjamente |
| Articulat | aranjamentul | aranjamentele |
| Genitiv-Dativ | aranjamentului | aranjamentelor |
| Vocativ | aranjamentule | aranjamentelor |
- faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva.
- acord, înțelegere, învoială.
- prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce.
- (mat.) fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.